Poezii de duminică cu Grigore Vieru

P O E M 

Să treci desculţ dimineaţa

Prin iarba verde de-acasă

Cu lanţul de rouă la glezne –

Iată ce este Patria!

Să-ţi treacă prin faţă izvoare

La chip şi la vorbă ca mama;

S-auzi cum sparg străbunii

Sub lut la copiii de-afară

Sâmburii dulci ai luminii;

Să muşti din întuneric ca din măr,

Desimea lui să nu te înspăimânte;

Să ai o femeie şi-n noaptea

Fără sfârşit a genelor ei

Să găseşti în zori încâlcită

O limpede privighetoare;

Să poţi să ai, dar să nu jindui

O pâine cât

Noaptea orbului de mare;

Să crezi ca piatra-n locul ce ţi-e dat

Ca ea să vieţuieşti, o, în cămaşa apei;

Să mori cu liniştea pe faţă

În lina ta lumină

Ori sub al spadei fulger –

Aceasta e Patria!

Mănânc din aceeaşi pâine

Cu Patria. 

Dacă nu mănânci

Din aceeaşi pâine cu ea, 

Atunci sau pâinea,

Sau Patria

Nu este a ta.

Autor:  Grigore Vieru

About bvbiblioteca

Oricare ar fi durata timpului, ştiinţa întrebuinţării lui ne face nemuritori.
Acest articol a fost publicat în De ce îmi iubesc eu Patria, Din adâncurile sufletului și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s